Rolling Stones: Exarhu, H2O si indignarea constructiva

Mi-am zis ca gata, s-a terminat cu Rolling Stones, mai avem si alte treburi…Dar nu, nu ma pot abtine, povestea continua. Razvan Exarhu are, parerea mea, o superscriitura. Il citesc din cand in cand in EVZ. E relaxat, creeaza imagini, n-are tabu-uri. Ce mai, sunt fan. Mi-a placut si CUM a scris ieri despre Rolling Stones .

Dar nu-s de acord cu fondul, chiar m-a enervat. Ne spune, in mare, s-o lasam balta cu problemele organizatorice. Citez: „Din starea asta par de neinteles discutiile atat de plicticoase despre organizare, obligatoriul examen indignat al lucrurilor care nu au nicio legatura cu esenta kestiei. Ca de obicei, meditatiile se fac pe negativ si trebuie sa arate, fireste, ca nu e totul nici chiar asa de simplu, nici chiar asa de bine. Un fel de: totusi, e nasol in lume. Aceasta preocupare le poate lua unora o viata –  si treaba lor (…)”

Nu mai reiau povestea sacagiilor, da’ va descriu si eu o scena.

Se apropia intunericul. Prietena lui murea de sete. Doua cozi, atat ratase. Se asezase civilizat la rand si, incercand sa nu-si strice buna dispozitie, injura in gand si spunea: „Las’, ca daca nu e, nu e. Mai rezistam pana dupa concert”. In fatza, sirul ajungea gramada, fiindca setoshii, cu jmecheria din sangele romanului activata instant, isi ziceau ca n-o sa se prinda nimeni cum au aparut ei acolo, din partzi. Intra Rolling Stones, coada se subtiaza. Ajuns mai in fatza, omul nostru incepe sa simta coate in stomac, il aude pe unul-„Da-te in p…ma-tii”, mai in dreapta, o domnishoara e imbrancita de nishte gentleman-i. Mirosea a sudoare, nervi si ocari. Zeci de maini cu zeci de bancnote se intindeau in acelasi timp, evantai, spre regii neincoronati ai momentului, sacagiii. Ei hotarau, dupa bunul plac, cine primeste si cine nu. Cin’ sa fie, cin’ sa fie: „ala mai recalcitrant, domnishoara cea dragutza sau pushtii veniti in stanga, prin invaluire?” In zadar: pretiosul lichid se evaporase din nou. Traiasca apa, poate data viitoare!

In final, la urmatoarea runda, dand si el din coate, cu maxim tupeu, omul nostru a pus mana pe apa. Concertul a fost mishto si unii au uitat de „H2O situation”. Ulterior, a inceput festivalul regretelor, dublat de pase-pase de responsabilitati intre firma organizatoare si cele care s-au ocupat de pretioasele lichide. Cred ca merita pusi la coltz, mai ales in sperantza ca data viitoare o s-o puna de apa pentru toata lumea, si nu de mamaliga 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s