Bonul nr.6

„De ceva timp bat drumurile pe la Institutul National de Hematologie Transfuzionala (ce pompos suna!)de pe dr. Caracas. Dupa ce am reusit sa aflu de la o voce tabagica (doamna Silvia de la fisier), la telefon, ca trebuie sa fiu acolo cu noaptea in cap pentru bon, am reusit ca in jur de 5.40 sa iau bonul cu nr. 6 (am aflat, in timp ce asteptam sa se faca 7.30 si sa vina doctorita, ca bonul nr. 4 se daduse cu o zi inainte!!!). Am intrat si am ales sa am incredere in doctorita de acolo fiindca nu am avut de ales; nu era un tabel cu doctori care consulta, deci am intrat la cine s-a nimerit sa fie de serviciu. Am facut analize, am primit un tratament, l-am urmat si vineri am mers pentru evaluarea rezultatelor tratamentului. Aceeasi ora, bonul nr. 4 etc. Durerea a urmat; am vrut sa fiu … omenoasa si am cedat un loc in fata bonului nr. 5 care fusese primit de o fetita de un an si ceva. Astfel am asistat la situatia pe care o relatez mai jos:
Asadar, dupa tipetele disperate ale dragalasei cu zulufi blonzi si mormaielile „doamnelor” din laborator, iese biata mamica, copilasul din brate avea degetelele murdare de sange. Intru, imi las in cuier efectele si dau sa ma asez (stiam scenariul de data trecuta). „Staaaati asa!” urla o „doamna” la mine si am incremenit. Avea dreptate, erau pete de sange pe jos. Multe, avand in vedere ca proveneau de la un copilas! In sfarsit, au curatat, mi-au permis sa iau loc pe scaunul de tortura (niciodata nu mi-a fost simpatic acel scaun) si in timp ce mi se lua sange, am asistat la linsarea de catre „doamnele” asistente a doctoritei, care a intrat in laborator cu oarece treburi. Printre altele: „va rog sa nu-mi mai dati vena la copil de un an (nu am inteles exact sensul)”; „sa se duca la medicul de familie”; „au medic de familie … (nu stiu unde) si umbla dupa gratuitati”; dupa ce a iesit doctorita: „sa le ia ea sange ca ea primeste”; „aici nu-i pediatrie” si multe altele.

Tin sa spun ca in ce ma priveste am facut nenumarate analize pe perioade de muuuulti ani, dar in final a trebuit sa ajung aici. Ca mine au patit probabil si parintii acelui copilas. Care o fi vina lor? De multe ori am auzit ca „legea” in spitale o fac „doamnele” asistente. Pana la un punct mi se pare normal sa fie asa. Dar mereu si prea des parca se face totul la noi in functie de cine si cat primeste.

Si atunci de unde sa stim in cine mai putem sa ne incredem?”

Nina

Anunțuri

2 gânduri despre “Bonul nr.6

  1. In nimeni, asa, preventiv, ca e mai sanatos. Si nu mai dam nimic, nimanui si facem scandal monstru daca nu suntem tratati cu respect. Poate se schimba ceva in… 10-15 ani!

    Apreciază

  2. sunt de acord cu carcotasa.eu de multe ori ma impotrivesc, pe timpul meu cei drept , sa dau spagi in stanga si in dreapta si le arat ca oricum nu au ce face si trebuie sa faca sau sa imi dea lucul respectiv. Daca ar face macar 10% din noi asat tot sar mai schimba ceva.
    Stiu ca marea majoritate a romanilor sunt lasi sau prea prosti, stiu ca uni se vor supara dar asta este adevarul, sa se impotriveasca atunci can li se face o nedreptate dar poate se mai trezesc daca aud asta de mai multe ori. EU sper si imi doresc asta si pt. binele meu si al acestei tari.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s