Fabrica de reportaje documentate in birou

Interviuri pe messenger, reportaje prin telefon, declaratii explozive livrate pe e-mail si ponturi culese de pe bloguri. Asa se scriu, de multe ori, azi, ziarele si habar n-am daca e bine sau rau. In orice caz e eficient daca te uiti la buzunare.

Daca stai insa si compari un reportaj muncit zile poate saptamani, in care simti personajul si ajungi in mijlocul faptelor, daca iei si il pui langa o poveste seaca facuta dintr-un e-mail si doua poze de pe agentii, atunci tu, ca si cititor, o sa stii ce alegi. Asta daca esti un cititor care vrea sa treaca de titlu si de primul rand al stirii.

Acest mod de a scrie despre oameni si fapte, poate vazut azi de unii ca fiind „de moda veche”, e esenta, el e diferenta dintre presa ori jurnalism ori spune-i cum vrei si simpla informatie. Aceasta America are de ce sa fie redescoperita acum, fiindca, daca a existat vreodata prin presa romana, ea e acum ingropata si scoate capul din ce in ce mai rar.

Daca ma intrebi de ce e asa, o sa-ti raspund ca oamenii n-au timp, n-au bani, n-au chef si poate nici talent-si nici macar tragerea de inima de a afla daca pot sau nu. Pentru manager ori patron, nu e rentabil. Pentru unii ziaristi, e complicat, si oare ce sens are? „Drumul cel mai scurt e cel mai bun”. Altii vor spune ca azi oamenii nu mai vor sa citeasca asa ceva: ei vor sa stie doar daca s-a scumpit benzina si cand ajunge in Romania ultimul model de Nokia.

Insa facuta din birou, presa ajunge o chestie mecanica, pe formula de succes „tastezi Mozzila/Explorer, dai copy, deschizi wordu’, tastezi paste, bagi diacritice, un titlu de senzatie, poza de pe google”. Asta-i tot. Pai, si atunci, care-i faza?

Anunțuri

6 gânduri despre “Fabrica de reportaje documentate in birou

  1. Doar o nuanta: nu cred ca patronatul singur iti pune lesa tie, ca jurnalist, si nu te lasa sau motiveaza sa iesi pe teren. Or fi, cu siguranta, multe astfel de abordari in managementul ziarelor. Dar cred ca o parte mai mare de vina revine ziaristului. Sunt „n” exemple de oameni care nu ar cere o delegatie din proprie initiativa. E infinit mai comod sa te documentezi de pe „motoare”, stand pe scaun, decat sa umbli nemancat pe coclauri si sa stai de vorba cu nu stiu cati insi. Apoi sa iesi la bere si sa sarbatoresti inca o zi de pacaleala trasa presei. Esti destept, cool, timpul trece, leafa merge.

    P.S.: chiar nu e de moda veche ziarismul de teren. Hai sa ne uitam cum se nasc ghiulelele de presa in Occident. Superpovestile nu ti le recita nimeni pe google.

    Apreciază

  2. Imi place sa cred ca acest post – cu care sunt de acord – are legatura cu un feeling placut pe care ti-l da munca la un text pentru care a trebuit sa muncesti. Uneori cred ca pe langa lene, usurinta cu care e tratata aceasta munca sau comoditatea muncii facute la birou, exista si o lipsa de „feeling”. Sunt foarte multi oameni care privesc jurnalismul sau scrisul de povesti ca pe un „job”, ca treaba aia pe care o execut intre 10 si 16 si apoi gata. Nu pleaca niciodata de la birou cu un „feeling” si nu se intorc pentru ca sa-l regaseasca.

    Eu caut povesti (pentru care jurnalistul s-a ridicat de la masa) pentru ca sunt dependent de sentimentul pe care mi-l da o poveste buna – fie ca o citesc, editez sau o scriu.

    Apreciază

  3. ziarele sunt dispuse sa dea tot mai putini bani pentru deplasari dupa reportaje, sefii considerand adesea ca nu e rentabil. un reportaj bun trebuie documentat mai mult de o zi (ceea ce inseamna costuri pt cazare, diurne etc) si prea des un reportaj bun nu schimba nimic in tara. ramane doar o scriitura buna pe un subiect de interes, dar de cele mai multe ori fara efecte explozive.

    Apreciază

  4. ah, cate dreptate ai…
    Dar eu zic urmatorul lucru: nici cei care scriu nu mai vor sa mearga pe teren. E mai comod sa stai in fotoliu si sa vezi totul la tv. Ce conteaza ca nu esti acolo? Ce conteaza ca s-ar putea sa ratezi exact moemntul cheie al evenimentului, cand la tv intra publicitatea? Las ca n-o sa fie foc…
    Cam asa se petrece…

    Apreciază

  5. „Reporteria” fara munca din teren nu exista. e o utopie. Unii nu au invatat ca ziarele (radiourile si tv-urile) nu sunt forumuri sau camere de chat, unde sa scrie fiecare ce vrea. La ziar se mai si verifica informatia, preferabil din trei surse. Pe messenger, telefon si bloguri se gasesc doar ponturile, dar documentarea si investigatia tot in teren se face.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s