Ziaristul in topul increderii 2008: locul 22 din 30

Ziaristii se afla in a doua ultima treime a clasamentului in „topul increderii 2008”, la meserii cu credibilitate in randul romanilor. Ziaristul ocupa locul 22 din 30 de pozitii in sondajul facut de IMAS pentru Reader’s Digest. Mai bine sta prezentatorul TV-locul 12. Mai jos decat ziaristul sint situate mai ales personaje percepute traditional de neincredere: politistul, judecatorul, politicianul.

In 2007, ziaristul era pe locul 22, deci acum e o pozitie mai sus. Rar se poate masura perceptia presei asupra consumatorului, fiindca, desi interesata direct, media nu comanda sau nu face publice astfel de sondaje. Se mai fac focus-grup-uri si se mai urmaresc reactii la articolele postate pe Internet.

“Presa minte”. Am auzit des asta dupa 1989. In primii ani de dupa Revolutie, politica a fost cea care a invrajbit romanii cand a venit vorba de ziare si TV. Media avea simpatii si antipatii politice fatise, ceea ce ii diviza pe consumatorii care descopereau noile “jucarii” ale democratiei: alegeri, parlament, partide politice.

Presa a fost creditata cu un mare merit in pierderea alegerilor de catre Ion Iliescu in 1996. Tot presa descoperise primele cazuri de conflicte de interese, dar si un ministru in chiloti in fata secretarei. Erau semne bune, dar izolate. Ulterior, in 2001-2004, marea parte a presei a ajuns “de neincredere” din cauza obedientei fata de Guvernul Nastase. Dupa asta, cel care a divizat presa a fost Basescu, asa ca trusturile media au fost impartite in pro-Basescu si anti-Basescu.

Politica e una. Alta, din ultimii ani, e aparitia mogulilor in peisaj, ca proprietari de trusturi. Pe langa Dan Voiculescu, care era deja acolo, au mai aparut S.O. Vantu si Dinu Patriciu. Toti trei sunt oameni de afaceri controversati, lucru care se poate masura in numarul de “intalniri” pe care le-au avut cu procurorii, pe tema banilor publici sau banilor publicului (FNI-Vantu).

Apoi, ziaristii sunt de multe ori perceputi drept usor coruptibili. Unii sunt corupti, dar cea mai mare parte nu.

Ar mai fi problema agendei si interesului public. Multi cititori/telespectatori, ca si experti, cred ca media se pierde in subiecte nesemnificative pentru public. Un exemplu: scandalul schimbarii proaspatului ministru de Interne Gabriel Oprea a facut ieri “breaking news”. CT Popescu se intreba la Realitatea TV de ce trebuie sa ne intereseze atat de tare o problema interna a unui partid. Daca n-as fi primit aceeasi intrebare de la cineva din afara presei, care s-a uitat stiri, as fi spus ca CTP doar exagereaza.

Cursa pentru tiraj/ rating ar mai fi probabil un lucru sanctionabil in randul unei parti a consumatorului de presa. Tabloidizarea ii poate deranja pe unii, dar in acelasi timp poate castiga audienta pentru ziare, TV etc.

Despre merite, altadata :).

Date sondaj pe HotNews.

Anunțuri

4 gânduri despre “Ziaristul in topul increderii 2008: locul 22 din 30

  1. În afara de motivele traditionale (gen patron e cutare, redactorul sef pe vremuri era, seful de la… e fiul lui…, x-ulescu e consatean cu…:D) îti mai dau eu unul. Ieri, într-un cotidian central o stire a fost modificata de x-ori. Primul titlu era ceva despre o sculptura si umorul EUropenilor, al doilea era ceva cu tarile Uniunii si stereotipurile, al treilea despre un artist ceh care a pacalit Europa. Cu putina indulgenta stirea putea fi tradusa corect si INTEGRAL de prima data. Nu stiu cum o fi sa astepti sa te ciufuleasca cititorii ca sa poti planta corect toata poliloghia. Nu mai vorbesc despre „copii nostrii” sau foarte recent am vazut undeva „m-ai”, în loc de „mai”. Chestiile astea mici se adauga lânga motivele traditionale si se pupa pe gura cu stirile despre tolea, ciumac, moni, isterica de la telefoane etc. Noa, poti sa ai încredere în asa ceva?!
    Despre merite nu pot sa spun decât atât: câtiva înca mai scriu de nu-ti vine sa-i lasi din mâna si alti câtiva scriu pe bloguri asa cum ar trebui sa apara si în ziarele de pe tarabe.

    ___________
    ma bucur sa te regasesc, sa te citesc !

    Apreciază

  2. Ai dreptate, sunt sute-mii de mici greseli pe care internautul le vede si le sanctioneaza. Asta fiindca se asteapta ca acela care scrie sa fie macar la nivelul lui in ceea ce priveste limba romana. Aici e si treaba editorului de text, nu numai a celui care scrie. Poti sa ai un super-reporter de teren care-ti aduce cele mai tari informatii, dar scrie prost. Am intalnit astfel de ziaristi si i-am incurajat. Adica le-am editat textele foarte bine 🙂

    Apreciază

  3. 🙂
    Stim amândoi la fel de bine ca astia talentati dar cu dinte, pauza, lipsa , gaura la gramatica sunt rari spre f. rari. Sa zicem ca ei sunt exceptiile.
    Probabil ca îti amintesti la fel de bine ca si mine cum vine gasca de studenti în practica pentru ca ‘trebuie’. De la acea nota care trebuie pâna la a ramâne într-o redactie unde e fain, frumos nu e mare lucru si-i gata o noua sarja de scriitori:D
    Da, ai dreptate e SI treaba sefului de departament, a editorului de text (asta e noul „cap limpede”?), a sefului de numar etc. însa greselile tot apar (sper ca în editiile tiparite nu sunt chiar asa multe).
    Eu,cititorul, nu ma astept ca acela care scrie sa fie minim la nivelul meu…eu vreau sa fie mult mai sus pentru ca la urma urmei e un fauritor de opinii. E omul care ajunge primul la informatie. E omul care o transmite mai departe si asta e un lucru foarte mare.
    Ma pregateam sa spun în postarea precedenta ca nu mai exista respect pentru presa scrisa, ca toata lumea îsi baga picioarele în calimara si le si foloseste pe post de pix, ca nu mai exista -ca sa citez un clasic în viata- zvâc, stii tu bucuria aia de a scrie 😀 însa am descoperit cu mare placere ca oamenii scriu de-adevaratelea pe bloguri. În capul meu se face o singura legatura între faptele astea si anume ca în ziare apare numai ce trebuie: campanii de presa îndreptate împotriva adversarilor (e o continua platire de polite), articole publicitare, stiri eveniment- bineînteles cu mult sânge (articolele astea , o spun cu mâna pe inima, sunt violente si de mare prost gust)- si, mai nou, marea topenie (nici o zi fara „vedete”) . Pe mine ca devorator de presa scrisa ma han-di-ca-pea-za! În opinia mea presa scrisa este într-o tranzitie care pare sa nu se mai termine si nici un ‘Watergate’ nu are sanse sa izbândeasca acum. Caderea asta spectaculoasa în sondaje (mai tii minte cum era în anii 90?)se datoreaza faptului ca publicul a luat-o înaintea ziarelor din acest punct de vedere. Cititorii au evoluat si au putere de decizie. Ceea ce se vede în tiraje. Dincolo de greselile prostesti de care vorbeam cititorul sanctioneaza si clientelismul si neseriozitatea presei românesti. Repet am gasit colacul de salvare: blogurile. Presa româna are sanse de reabilitare.
    Adica are cu cine, da’ n-are cu ce!

    Acum ca am trecut si de greselile mici si de cele mai mari ma mut mai sus sa te citesc.
    (pentru mine e un subiect inepuizabil pentru ca am învatat în redactie sa iubesc cuvântul scris si mi-a intrat în inima ghimpele asta de pe tarabe)

    Cu drag,

    O.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s