Fixer-ul, veriga secreta dintre un bun jurnalist si o poveste tare

Un “fixer” e un jurnalist local (de cele mai multe ori) care face toate aranjamentele pentru ca alti jurnalisti, straini (de obicei TV) sa-si poata face povestea pentru care calatoresc in tara fixer-ului. Desi lipseste din manualele de jurnalism, despre fixing se scriu articole si se fac studii. Cu un fixer experimentat, ai toate sansele sa faci un reportaj de zece ori mai bun decat televiziunile locale, desi nu cunosti mare lucru despre subiect si despre tara in care calatoresti. Asta se aplica si in Romania, unde- desi povestile interesante nu lipsesc-din ce in ce mai putini ziaristi locali pleaca pe urma lor pentru a le cerceta in adancime. O fac altii, veniti de la sute sau mii de kilometri.

O definitie incitanta pe freedictionary.com: un fixer e o persoana care “face aranjamente, folosind in special mijloace ilegale”. Nu e cazul fixer-ului de presa. Desi poate ca de la distanta arata ca un “combinator”, fixer-ul de presa pregateste terenul pentru echipa care va ateriza in cateva zile sau saptamani: face o documentare a subiectului, ia legatura cu cei care vor fi intervievati, cauta cele mai bune locuri pentru filmare. Se poate ocupa si de chestii administrative, de la gasirea unui hotel bun pana la a unui translator. O definitie destul de completa, aici.

Jurnalistul despre fixer: 10 lucruri de stiut

De ce sa lucrezi cu un fixer? Intai, pentru ca stie mediul mai bine decat tine. De la subiectul despre vii sa scrii, pana la surse, orasul in care filmezi si metodele de a ocoli birocratia. E posibil sa trimiti zeci de hartii si a vorbesti de zeci de ori cu un purtator de cuvant pentru a a aranja u interviu, asa cum e posibil ca pentru a gasi o persoana pe care echipa vrea s-o intervieveze sa-ti petreci cateva zile bune, incepand cu cartea de telefoane si continuand cu un drum la o adresa, care se poate dovedi gresita.

Ce trebuie sa stie jurnalistii care lucreaza cu un fixer? Pe site-ul European Journalism Centre se gaseste un articol in care sunt citati fixeri din Europa. Printre altele, fixer-ul nu cunoaste numai mediul, subiectul sau adresele din orasul unde faci subiectul, ci si ce sa faca si ce sa nu faca jurnalistul strain (“cultural backround”).

Beneficii si riscuri

Beneficiile fixer-ului care lucreaza pentru o echipa straina de presa incep de la plata, mai buna in general decat onorariile locale, si continua cu experienta castigata. A munci cot la cot cu ziaristi occidentali inseamna si a “fura” un pic de meserie.

Riscurile variaza: daca e zona de conflict sunt mari pentru toata lumea, daca nu e zona de conflict-atunci ele sunt legate numai de faptul ca fixer-ul e cel care ramane dupa plecarea echipei de filmare din tara (si se ocupa de eventualele problem aparute dupa difuzarea reportajului).

Fixing romanesc

Multe dintre reportajele TV filmate in Romania care au ajuns sa fie citate de presa din Romania au fost lucrate cu ajutorul unor fixer-i locali. De la subiecte sociale-penale (de ex: trafic de persoane) pana la subiecte de actualitate (alegeri, summit NATO, baze SUA in Romania etc).

Ziaristii straini angajeaza fixer-i romani pentru a fi cat mai eficienti, cu costuri mici. Incepand de la predocumentare (site-urile de stiri si oficiale si ziarele romanesti nu prea au versiuni actualizate in engleza), continuand cu oficialii romani si cu unele surse (care, rar, vorbesc o limba de circulatie internationala) precum si cu birocratia locala (de multe ori jurnalistul trebuie sa faca cereri scrise si sa incinga telefonul pentru a obtine un banal interviu cu un purtator de cuvant, parte necesara a reportajului-preluata de fixer) si multe altele, puse cap la cap, arata clar ca e mai util pentru echipele straine sa plateasca un fixer decat sa stea 3-4 zile in plus in Bucuresti. In cazul reportajelor de investigatie, timpul ar fi si mai mare, deci si costurile (hotel, masina etc).

Reportaje”profi”

In 99 la suta dintre cazuri numele fixer-ului nu apare pe “generic”- printre autorii articolului sau reportajului radio/TV. Pentru unii jurnalisti, care lucreaza din cand in cand ca fixer-i, poate fi o problema, care pleaca, probabil, de la orgoliul semnaturii. Fixer-ul nu are statut oficial de colaborator sau de correspondent. Cateodata, destul de rar, fixer-ii sunt tratati, neprofesionist, cu superioritate, de catre reporter. Alteori, plata pentru serviciile lui ajunge cu intarziere. Din cate stiu, astea sunt exceptii, nu reguli.

Daca se intalnesc o echipa buna si un fixer care-si stie meseria, rezultatul e un reportaj mai bun decat cele facute de presa locala. In comparatie cu televiziunile romanesti, axate pe o actualitate nedusa in profunzime si pe talk-show-uri, nici n-ar fi foarte greu sa vii de la o mie de kilometri distanta, dar sa filmezi, cu ajutorul unui fixer local, un reportaj mai bun.

Am lucrat in ultimii ani (si) ca fixer, pentru televiziuni occidentale. Unul dintre subiecte, povestea matusii Tamara, a primit un premiu pentru cel mai bun reportaj TV in Germania. Am lucrat cu un fixer local in Israel, ca trimis special al Evenimentului zilei la conflictul dintre Armata israeliana si Hezbollah (2006).

Foto: psfk.com

Anunțuri

2 gânduri despre “Fixer-ul, veriga secreta dintre un bun jurnalist si o poveste tare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s