Florin Grancea, autor roman din Japonia: Despre carti, presa si viata in arhipelag inaintea cutremurului

Florin Grancea traieste de aproape 9 ani in Japonia, a scris mai multe carti (una in engleza) si-si aminteste des de Romania, asa ca tasteaza din mers, de pe mobil, comentarii pe Facebook, la postarile din lista lui de prieteni. A parasit o redactie de ziar din Bucuresti in 2002, cu destinatia Inzai, langa Tokio. Se intoarce in Romania cu gandul odata cu “The Pigs’ Slaughter” (Taierea porcilor), o carte non-fictiune scrisa in numai doua saptamani, a carei poveste incepe in decembrie ’89. De la discutia cu el avuta pe chat-ul FB si postata mai jos, Japonia a fost devastata de cutremure, tsunami si explozii la centrale nucleare. Florin si familia lui au supravietuit si incearca sa se intoarca la o viata normala, asa cum arăta cand mi-a dat raspunsurile din continuare:

  • Ai scris o carte non-fictiune, in engleza. Despre ce e?

Despre socul Revolutiei. Despre cum viata trebuie sa mearga mai departe indiferent de ce se intampla in strada sau la televizor. Despre dezamagire. moarte. Se numeste Taierea porcilor, pentru ca era vorba si de porcul meu si de oamenii care au fost omorati ca niste porci de catre militari/securisti/civili/oameni cu pusca, dar si de sotii Ceausescu.

  • Am citit un pic din cartea ta si-mi aduc aminte ca povestesti cum ai ajuns in fosta Iugoslavie, cred ca in timpul razboiului. Era o scena cu graniceri si spaga…

Da, a fost o aventura din care am scapat teafar. Nu doream sa dau 500 marci. Eram tanar si credeau ca vreau sa trec in Macedonia pentru a ajunge in Grecia. Era traseu  pentru cei care doreau sa emigreze sa lucreze la negru. Aveam 21 de ani si lucram la ziarul Nine o’Clock. Oricum, mai periculos a fost in Bulgaria unde am schimbat trenul. Racketi plus schimbatori de valuta. M-au urmarit in gara din Sofia. Pana la tren am avut doi langa mine. Mergeam la 2 metri de o patrula de politie si ei la doi metri in urma mea. Circ.

  • Ce vremuri! Ai plecat cu povestea din decembrie ’89, cand tot romanu’ isi taia porcul si se uita la TV la Revolutie, si ai ajuns la razboaiele din Balcani. Intr-un rand: cum se leaga povestile tale?

Cand am trait Revolutia si doream sa ma fac jurnalist stiam jurnalistii doar din filmele americane de dinainte de razboi::)) . Aveam sa fiu crunt dezamagit. In presa am fost jurnalisti care credeau in meseria lor, credeau ca publicul merita orice sacrificiu si ca informatia verificata trebuie prezentata NUD pentru a lasa oamenii sa-si foloseasca materia cenusie si sa judece ce e mai bine pentru ei. De cealalta parte au fost cei care au distrus presa ca institutie, cu manipulari, minciuni, articole platite, gunoi strans sub pres, frectii electorale.

Iti spun acum cum se imbina povestile. Desi sunt doar un povestitor am incercat sa redau o atmosfera cu multipli povestitori. o atmosfera de foc de tabara, in care unul povesteste ceva si ii vine cuiva o idee si il intrerupe si spune si el o poveste si tot asa. exista mai multe fire rosii, care se intrepatrund. primul si cel mai evident este povestea revolutiei. Stim cu totii cum s-a incheiat. dar nu stim cum au vazut-o oamenii care au stat in fata tv-ului. Pe urma ar fi povestea bunicului meu, povestea bunicii mele, povestea tatalui meu, toate cu un deznodamant tragic. Nu in ultimul rand, este si povestea mea, de care se leaga alte cateva povesti secundare.

  • Care duc spre…?

Cartea este scurta, doar 150 de pagini, insa am dorit sa o fac densa, nu plictisitoare.Duc spre dezamagire toate. Viata nu este usoara pentru oamenii simpli. Bunica mea a fost condamnata la moarte de doctori pentru o fractura la sold….au spus ca din cauza varstei inaintate trebuie sa moara. Asta este adevarul. Nu au spus mot-a-mot, ci au spus ca nu sunt sanse de recuperare, asa ca este bine sa-si petreaca ultimele zile acasa cu familia. Aceeasi fractura a avut-o si bunicul sotiei mele din Japonia, Dl. Takai, la 90 de ani. L-au ingrijit si fara operatie l-au recuperat. La 91 de ani mergea din nou pe bicicleta. Cu tatal meu a fost la fel. S-a dus la doctor ca nu se simtea bine. L-au declarat sanatos dupa 2 saptamani de spitalizare, iar intr-o luna a fost mort.

  • Atunci te-ai hotarat sa pleci din tara?

Toate aceste lucruri le imput guvernului Vacaroiu si regimului Iliescu. Spitalele erau vraiste in anii 90, nu puteau face nici cele mai elementare analize din lipsa de bani. Doctorii erau stresati, ca si acum de inflatia galopanta, fiecare era pentru el, legea junglei. din pacate ai mei nu au fost fiare.

In Japonia. Despre presa japoneza

  • Ce faci in Japonia?

Predau engleza la liceu, asa ca am parte de vacante generoase, de aici timpul meu liber.Nu credeam ca niciodata nu o sa plec din tara. din Romania am plecat pentru ca doream ceva nou. ma plictisisem. Deschideam seara TV-ul si stiam tot ce va fi in buletinul de stiri. Doream sa imi ocup creierul cu ceva. Japoneza mi s-a parut suficient de grea, Japonia suficient de interesanta..

  • Mai povesteste-mi de Japonia. nu te intreb ce e diferit, ci daca ti se pare ca e ceva in comun.

Am scris in „Nascuti pentru Asahi Shimbun” cat de similare sunt Japonia si Romania.

  • O carte despre presa japoneza? Asahi e cel mai citit cotidian din lume, parca…

Da. ti-o fac cadou. Yomiuri. Asahi e no.2.

  • Cate zeci de milioane de exemplare?

Multe:) . Aici e o discutie aprinsa legata de faptul ca multe abonamente sunt abonamente fortate. Si toti cercetatorii se incurca in cifre.

  • De ce fortate? Ii obliga sa faca abonament la Posta, cum faceau pe aici, prin Romania, cu Adevarul?

Ce inseamna abonament fortat? Imi suna la usa sa ma abonez si primesc o lada de bere si cateva bilete gratis la cinema. E un fel de reclama directa.

  • La noi s-au dat carti si DVD-uri cu ziarul, iar in State chiar sticle de vin. E ceva fortat aici?

Compania care face reclama nu da bani ziarului, da tickete de bere. ziarul da ticketele cititorilor. asta este o metoda care ar merge si la Bucuresti. ::)) aici doar cu abonament::)). Stii, japonezii nu pot sa zica NU.

  • Din politete?

Da. E stilul lor. nu pot sa spuna ca e scump, ca nu au bani… Revin la cum e sa scrii in engleza: usor. Eu nu pot concura cu scriitorii nativi in engleza din motive evidente, insa imi pot folosi cunostintele pentru a scrie un text dinamic, intr-un ritm aproape oral.Bineinteles ca textul a fost corectat o singura data de un prieten. Totusi varianta originala este inca salvata in calc. si este fff. putin diferita de textul publicat. Daca vrei, te poti uita la recenziile pe care le-am primit pe amazon.com. Am comentarii superpozitive si recenzii negative. Sa stii ca cel mai mare repros pe care oamenii mi-l fac este ca pare scrisa in graba. Nu am avut un editor care sa-mi suceasca fiecare cuvant. Am scris-o in 2 saptamani, nu exagerez. pot demonstra:)

  • Traiesti in Japonia, scrii in engleza si inca arunci cate un ochi spre Romania, te vad pe FB mai ales. E greu switch-ul asta continuu?

Cu  switch-ul nu e greu. familia mea e deja bilingva. Mai vin prieteni cu care vorbesc in franceza si atunci e haios. Daca doar trebuie sa schimb engleza cu japoneza si cu romana e ok. Pot traduce cu usurinta live intre cele trei limbi.

Cand e mai bine in Romania

  • E vreun moment cand crezi ca in Romania e mai bine decat in Japonia? Nu glumesc.

Da. In Romania daca vrei poti rezolva CU VOINTA probleme structurale mai repede decat in Japonia. Aici totul are o inertie care ma imbolnaveste. Paradoxul este ca japonezii isi rezolva in cele din urma problemele, pe cand romanii nici nu se apuca. de exemplu problema pensiilor. In Romania sa legiferezi asa ceva este usor, daca stii ce vrei sa faci si sa ai o solutie corecta. Aici dureaza 5-6 ani sa schimbi o asemenea lege organica, insa o vei avea pentru generatii.

  • Asta e la nivel macro. Mai jos?

De multe ori ma gandesc ca s-ar putea face lucrurile mai expeditiv si aici. Mai jos, doar cand esti in salvare in drum spre spital. Soferul japonez respecta restrictiile de viteza. 40 in oras… in rest in Japonia e mai bine::))

  • 🙂 Poti avea probleme de integrare in Japonia fiindca toate lumea respecta reguli?

Poate exagerez. Dar poti. De exemplu, in companii toata lumea sta la birou atat cat sta si seful. Nu poate pleca unul mai mai mic inaintea lui:). Totusi strainii sunt tolerati. „A, a plecat mai repede pentru ca e strain”.

Anunțuri

4 gânduri despre “Florin Grancea, autor roman din Japonia: Despre carti, presa si viata in arhipelag inaintea cutremurului

  1. @Daniel: E pe amazon.com asa ca se vinde worldwide! Totusi pana in Ro, la cei 10 dolari se adauga pretul transportului si va costa 16. Iti recomand sa iti instalezi kindle de la amazon pe calculator, pad sau tel. si poti sa o descarci in format electronic cu doar 4.99 dolari::))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s