Blestemul glontului “rosu”

Un articol recuperat, scris în 2006, în urma unei întâlniri cu fostul demnitar comunist Gheorghe Apostol. Apostol a murit patru ani mai târziu.

„In 1989, am initiat „Scrisoarea celor 6″ pentru a ajunge presedinte”, spune Gheorghe Apostol, comunistul invins initial de Ceausescu in 1965.

Tovarasul Patrascu” scoate revolverul, tinteste si trage. „Patrascule, m-ai impuscat!” Tanarul comunist e luat pe sus si carat cu o masina rablagita la Elias. Aliatii sovietici ocupasera spitalul, dar ranitului ii mai ramasese un dram de noroc: cineva, o „tovarasa Mititelu”, stie rusa, asa ca ii face loc printre soldatii Armatei Rosii. Ironia sortii: nu murise in lagar, scapase din puscarie, insa e doborat tocmai de un camarad!

Gheorghe Apostol, „eroul” incidentului petrecut in curtea Uzinei Malaxa in iarna anului 1945, a scapat cu viata. Mai are putin si face 94 de ani. Glontul, zice, i-a ramas in bazin, undeva, in partea stanga. Taie cu mana fumul de tigara, ca sa arate locul insemnat de Patrascu, seful de atunci al comunistilor pe Bucuresti.

„Astia, ai nostri, incepusera sa traga, ca sa nu iasa muncitorii din intreprindere”, isi aminteste Apostol. Multi ani mai tarziu, partidul l-a judecat pe tragator si l-a aruncat in inchisoare, socotind tentativa de ucidere focul de pistol tras in invalmaseala luptei pentru putere din curtea de la Malaxa. Vinovatul era omul Anei Pauker, cea mai infocata dintre cei care instaurasera teroarea stalinista in Romania. Iar cei cu care se luptau comunistii la uzina unde se fabricau arme pentru razboi – oamenii „legionarilor si taranistilor”. Venise vremea incurcatelor conspiratii avandu-i pe comunisti in prim-plan.

Candva, Apostol isi facuse latul sa se spanzure la Doftana, fiindca fusese prins cu „Scanteia” in celula. L-a salvat un anume Gheorghiu-Dej,  spunandu-i pas cu pas cum sa dribleze ancheta Sigurantei. Cei doi au ramas tovarasi, Dej a ajuns seful comunistilor, iar „Ghita”, mana lui dreapta.

Pana la moartea conducatorului suprem al tarii, Apostol si-a jucat docil rolul. Tovarasii, impreuna cu rusii, industrializau si colectivizau cu forta o tara. „Nu regret nimic, unde am fost eu am muncit pana i-am convins pe tarani sa intre in gospodaria colectiva, nu i-am fortat, nu i-am amenintat, cum au facut Ceausescu si Draghici. Ceausescu chiar a tras cu pistolul in tarani”, spune Apostol.

Intr-o Romanie „rosie”, si tanarul activist a urcat treptele puterii. Cu retragerea consilierilor sovietici, scapasera si de cizma ruseasca. Asa aratau lucrurile cand Dej a murit pe neasteptate. Ambitiosul Ceausescu a mituit biroul politic, oferindu-le de la functii, masini si vile pe viata. Momentul cand Apostol nu a reusit sa ia puterea desi avea „recomandarea” lui Dej a fost inceputul sfarsitului. A lansat gherila impotriva uzurpatorului. „Nu m-am declarat deschis. Discutam in particular ca trebuie sa fie schimbat.” In replica, dictatorul ar fi vrut sa-l omoare in accidente. „La unul am fost aruncat din masina intr-un camp. S-au speriat cand m-au vazut rosu tot, dar am avut noroc: era un lan cu sfecla…” A urmat un puci inabusit de Ceausescu, care a aflat ca Apostol aranjase cu cativa comandanti militari sa-l dea jos. Si inca o incercare: inainte de Revolutie, aliat cu alti cativa nemultumiti, fostul om al lui Dej a semnat „Scrisoarea celor 6”.

CULISELE „SCRISORII CELOR 6” „Iliescu a fost un las. I-a fost frica sa semneze”

EVZ: In 1989, care era gandul dumneavoastra? Voiati conducerea tarii, voiati sa fiti presedinte?
Gheorghe Apostol:
Da. Ceausescu trebuia sa fie schimbat. Sa fie noi alegeri, si la noi alegeri participam si eu. Si eram sigur ca voi fi ales.

In interiorul sistemului comunist sau altfel?
Vedeam cu totul altfel politica interna romaneasca. Politica externa era buna, a facut treaba buna, pana si pe Statele Unite le-a ademenit Ceausescu.

Voiati sa fie mai multe partide sau sa fie unul singur?
Intentia mea era sa fie reinfiintat Frontul Plugarilor, al lui Petru Groza, pentru tarani. Sa fie o organizatie si pentru ei, iar partidul comunist pentru muncitori, pentru functionari. Sa fie doua partide care sa candideze in alegeri.

Sistemul economic cum il vedeati?
Tot asa.

Controlat de stat?
Gospodarii colective, gospodariile de stat trebuiau intarite.

Istoria ne-a demonstrat ca sistemul comunist a dat faliment.
Draga, n-a fost sistem comunist. Era un socialism democratic. Nu era nici ca in Anglia, nici ca in Franta, era un socialism de tip romanesc.

Adica nu prea democratic, ca era de fapt dictatura.
Da.

„Nu m-a cautat” Dupa 1989, n-ati mai vrut in politica, dupa ce s-a bagat Iliescu?
Din cei care am semnat „Scrisoarea celor 6”, numai doi a ales Iliescu – pe Brucan si Barladeanu. Parvulescu, un ceferist de la Cluj, Raceanu si cu mine nu. Eram muncitori. Daca ma agrea si pe mine, eu n-as fi fost de acord cu politica lui Iliescu.

Si i-ati spus lui Iliescu?
Nu, ca nici nu m-am intalnit cu el.

Dar el v-a cautat?
Nuuuuuu… Cand umblam dupa oameni care sa semneze scrisoarea, m-am adresat si lui si a spus ca nu poate pentru ca este foarte urmarit. Parca noi nu eram… Umblam cu scrisoarea din casa in casa. A fost, cum sa spun eu, un las….

A luat puterea pana la urma…
…mai degraba l-a omorat pe Ceausescu decat sa traiasca cu el. Eu nu l-as fi omorat pe Ceausescu. Un tribunal popular l-ar fi judecat, asta era judecata poporului, dar nu asa cum s-a facut, o judecata fortata. I-a pus in spate ca a omorat 60.000 de oameni la Timisoara, minciuna lansata de unguri.

Ati fi mers pe o condamnare pe viata?
Poate. Sau l-as fi pus intr-un apartament, sa stea si doamna Lenuta la cozi, sa vada cum e…

Dupa 1989 ati vrut sa intrati in politica, cu Ilie Verdet, la Partidul Socialist.
Am fost simplu membru, nu in comitet. Mai mult onorific. Am fost propus presedinte de onoare si am refuzat. Ma duceam la sedinte, participam, dar nu activam pe teren. Dupa ce s-a desfiintat Partidul Socialist, am terminat, nici interviuri n-am vrut sa mai dau. Sunteti comunist, stalinist, cum va considerati?
Acum n-am nicio orientare politica, stau linistit, nu ma mai preocupa.

Raportul „Tismaneanu” Rebeliunea vechii garzi „Incurajati de politica de glasnost a lui Gorbaciov, cativa romani si-au asumat riscul de a-l critica public pe Ceausescu. In martie 1989, sase veterani ai partidului, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Silviu Brucan, Corneliu Manescu, Constantin Parvulescu si Grigore Raceanu i s-au adresat lui Ceausescu printr-o scrisoare deschisa in care denuntau excesele acestuia, politica economica haotica si deteriorarea generala a imaginii internationale a Romaniei. „Scrisoarea celor 6” – dupa cum a  fost denumit acest memoriu in tara si in strainatate – a reprezentat mai mult decat o critica severa la adresa cursului dezastruos urmat de Ceausescu. Opunandu-se excesului clanului conducator, autorii cereau stabilirea unei stari de legalitate. De fapt, „Scrisoarea celor 6” a fost un exemplu clasic de disidenta intrasistemica, si nu expresia unei opozitii radicale fata de institutiile si practicile asociate cu ceea ce Gorbaciov criticase ca fiind un „sistem administrativ de comanda”. Cu toate acestea, considerand traditiile si comportamentele caracteristice culturii politice romanesti, memoriul a reprezentat un punct de cotitura. (…) Ceausescu a reactionat cu furie la scrisoare si i-a plasat pe autori sub arest la domiciliu. Refuzul lor de a retracta arata limitele puterii lui Ceausescu (…).” (Extras din Raportul „Tismaneanu”)

Epilog

Vremuri noi. Apostol sta la bloc si se plange ca e scump dentistul. Priveste cu manie spre Ceausescu si cu nostalgie spre Dej. Tara se vinde, iar CAP-urile au murit. Cat despre Stalin, persista o intrebare: „O fi omorat sau nu milioane de oameni?”. De la genocidul comis de crudul gruzin pana la crimele comunismului, toate au ajuns, pentru tacutul pensionar, nimic mai mult decat chestiuni de sueta. In alta parte stau problemele: la sale, la masea, la intretinere, la chirie… In urma cu cativa ani, sotii Apostol au fost evacuati din vila nationalizata in care locuiau alaturi de alte familii. Vechiul proprietar a venit sa-si ia inapoi ceea ce confiscasera comunistii. Le-a inchiriat insa un apartament de doua camere, pentru 3 milioane si jumatate pe luna. Impreuna cu sotia, Adriana Codreanu, fosta solista la Opereta, Apostol a nimerit intr-un bloc cunoscut in zona ca fiind populat cu fosti militari si securisti. Amanuntul o face si acum pe fosta solista la Opereta sa ceara o distinctie clara a lucrurilor: „Stiti cat sunt pensiile astora? Pai, noi avem cele mai mici, astia au pensii de… 30 de milioane pe luna!”. Si fara bani, si constransi sa plece din vila in care totusi mai locuisera destul dupa Revolutie, au trecut la comertul cu amintiri. Douazeci si sase de saci de carti, zeci de albume foto, toate si-au gasit cumparatori, la anticariate sau la colectionari. In dulapul din dormitor mai pastreaza totusi ceva: radiografia pe care se zareste glontul tras de comunisti – primul avertisment al „tovarasilor”.

Articol publicat in 2006, in Evenimentul zilei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s